Sa-mbrace stie vinul speluncile murdare
În strai de vis, stralucitor,
Si-nalta porti boltite si arcuri tari, usor,
În rosul aur din pahare,
Ca soarele ce-apune pe cerul plin de nori.
Si opiul mareste ce-i fara de hotare,
Tot întinzînd nemarginiri.
El vremii si placerii le stoarce adînciri;
Cu-ntunecata nepasare
Încarca inimi peste daraua de iubiri.
Dar ele n-au puterea ce-o are doar veninul
Din ochii tai, din ochii verzi,
Lac unde-n tremur chipu-mi stînd rasturnat, îl pierzi...
Cînd visul meu, seninul,
Amar si-adapa turma în apele lor verzi.
Dar ele nu-s asemeni cu vraja ta grozava,
Cu-al tau sarut muscînd cumplit,
Ce-neaca în uitare un suflet catranit,
Si-n valuri revarsînd otrava,
Pîna-n limanul mortii mi l-au rostogolit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu