marți, 22 iunie 2010
luni, 14 iunie 2010
In dulcele stil clasic
'' Sărutul meu fu muşcătură de câine, îmbrăţişările mele, dureroase; cu o posomorâtă înverşunare, căutam să alung din carnea Cordeliei amintirea tuturor săruturilor şi dezmierdărilor ireale din somn, să şterg toate urmele invizibile şi să epuizez toată înfiorarea simţurilor numai pentru mine. ''
Cezar Petrescu
vineri, 11 iunie 2010
joi, 10 iunie 2010
Maria Callas
Maria Callas (n. 2 decembrie 1923, New York, SUA–d. 16 septembrie 1977, Paris, Franţa) este numele de artistă al Ceciliei Sophia Anna Maria Kalogeropoulos, renumită soprană, considerată de unii drept cea mai mare cântăreaţă de muzică de operă din a doua jumătate a secolului al XX-lea, denumită "La Divina" sau "Regina della lirica".
Maria Callas, provenind dintr-o familie de greci imigraţi în Statele Unite ale Americii, Gheorghiou Kalogheropoulos şi Evangelia Dimitriades, se naşte în New York la 2 decembrie 1923. În 1929, tatăl îşi schimbă numele în Georges Callas şi deschide o farmacie în cartierul Manhattan din New York. În copilărie, la vârsta de cinci ani, Maria Callas este lovită de un automobil şi rămâne în stare de comă timp de 22 de zile. Accidentul nu se soldează cu urmări, Maria Callas se dezvoltă normal şi, având înclinaţii pentru muzică, începe să ia lecţii de pian. În 1937, părinţii se despart şi mama se întoarce împreună cu fiica sa în Grecia. În anul următor, Maria este admisă în Conservatorul din Atena şi studiază mai departe pianul cu Maria Trivella. În acelaşi timp ia şi lecţii de canto iar în 1939 interpretează în cadrul unui spectacol pentru studenţi rolul lui Santuzza din "Cavalleria Rusticana" de Pietro Mascagni, obţinând Primul Premiu al Conservatorului. Începe astfel cariera de cântăreaţă lirică a Mariei Callas, care va avea o traiectorie fulminantă. Între 1942 şi 1945 interpretează diferite roluri pe scena Teatrului Regal de Operă din Atena în operele "Il Mercante di Venezia" de Mario Castelnuovo-Tedesco, "Fidelio" de Ludwig van Beethoven, "Der Bettelstudent" de Carl Millöcker şi "Tosca" de Giacomo Puccini. În 1945 se întoarce la New York, unde obţine o audiţie la "Metropolitan Opera Theater", soldată însă cu un insucces. Continuă să studieze pentru a-şi perfecţiona tehnica vocală şi, în fine, prin intermediul cunoscutului impresar teatral Eddie Bagarozy, este angajată să cânte la Opera din Chicago, unde în ianuarie 1947 debutează în rolul principal din "Turandot" de Puccini, fără a înregistra un succes remarcabil.
Revine în Italia la 27 iunie 1947, fiind însoţită de faimosul bas Nicola Rossi-Lemeni, prin intermediul căruia vine în contact cu Giovanni Zanatello, director artistic al Arenei din Verona, care tocmai era în căutare de interpreţi pentru stagiunea 1947. Zanatello este fascinat de vocea Mariei Callas şi îi încredinţează rolul principal în opera "La Gioconda" de Ponchielli. În Verona cunoaşte pe Giovanni Battista Meneghini, industriaş bogat şi mare amator de muzică, cu care se va căsători la 21 aprilie 1949, deşi îi separă o diferenţă de vârstă de 37 de ani. Meneghini preia şi rolul de agent teatral, asigurându-i contactul cu cele mai importante teatre de operă din Italia. În 1948 apare pentru prima dată în rolul titular din opera "Norma" de Vincenzo Bellini pe scena teatrului din Florenţa, cu un succes deosebit. În repertoriul său memorabil, creaţia sa din opera "Norma" va deveni un punct de reper pentru stilul Mariei Callas, interpretarea celebrei arii Casta Diva rămânând neegalată până astăzi. În decembrie 1951 inaugurează stagiunea lirică la "Teatro alla Scala" din Milano cu opera "I Vespri Sicilliani" de Verdi, un adevărat triumf marcat de aplauze nesfârşite şi de strigăte de "bis". Urmează turnee în Italia (Verona, Veneţia, Roma) şi la Chicago, "Metropolitan Opera" din New York, "Covent Garden" din Londra cu operele "Lucia di Lammermoor" de Donizetti, "Aida", "Il Trovatore" şi "La Traviata" de Verdi, "Norma" de Belini şi altele. Celebrul şef de orchestră, Arturo Toscanini, este cucerit de vocea ei şi vrea să-i încredinţeze rolul titular în "Macbeth" de Verdi, dar opera nu a fost înclusă în programul "Scalei". Viaţa Mariei Callas se împarte între diverse reprezentaţii, călătorii şi relaţii sentimantale, uneori furtunoase, cu regizorul Luchino Visconti, directorul de scenă Franco Zeffirelli, tenorul Giuseppe di Stefano.
În anul 1959, este invitată de bogatul armator grec Aristotele Onassis la o croazieră pe yacht-ul său "Christina", împreună cu personalităţi de frunte din protipendada internaţională. Callas se desparte de Meneghini şi devine amanta oficială a lui Onassis. A fost o pasiune "destructivă şi violentă", cum a fost definită de ea însăşi. Onassis, gelos, o ţine departe de activitatea artistică. La insistenţele lui Zefirelli, reapare pe scenă în 1964 cu "Tosca" la "Covent Garden" (Londra) şi apoi cu "Norma" la Paris, dar vocea sa se resimte după anii de inactivitate. Înregistrează încă un succes triumfal în 1965 cu "Tosca" la New York, după care urmează declinul. La Roma este silită să întrerupă un spectacol cu "Norma" după actul al II-lea, o reprezentaţie la Londra cu "Tosca" va fi ultima sa apariţe într-un spectacol de operă. Viaţa sa privată nu este mai bună. Onassis o părăseşte pentru a se căsători cu Jaqueline Kennedy, văduva preşedintelui american John F. Kennedy asasinat la Dallas. În 1973 mai întreprinde un turneu mondial de concerte împreună cu tenorul Giuseppe di Stefano, care se termină în 1974 la Sapporo în Japonia. Este ultima sa apariţie în public. Maria Callas nu mai este decât umbra aceleia care făcea să delireze publicul, nu mai are simţul scenic, nu mai caracterizează personajele, vocea sa care încânta cu timbrul, extensiunea vocală, culoarea şi vitalitatea plină de vibraţie nu mai este decât o palidă amintire a performanţelor din trecut. Se retrage la Paris, trăieşte în singurătate aproape uitată de lume. Moare la 16 septembrie 1977 în vârstă de 55 de ani, în circumstanţe nu tocmai clare. Piatra de mormânt de la cimitirul "Père Lachaise" aminteşte de cine a fost Maria Callas. Pentru posteritate au rămas înregistrările pe discuri cu vocea sa, care a dat viaţă într-un mod neegalat atâtor personaje tragice şi nefericite.
Maria Callas, provenind dintr-o familie de greci imigraţi în Statele Unite ale Americii, Gheorghiou Kalogheropoulos şi Evangelia Dimitriades, se naşte în New York la 2 decembrie 1923. În 1929, tatăl îşi schimbă numele în Georges Callas şi deschide o farmacie în cartierul Manhattan din New York. În copilărie, la vârsta de cinci ani, Maria Callas este lovită de un automobil şi rămâne în stare de comă timp de 22 de zile. Accidentul nu se soldează cu urmări, Maria Callas se dezvoltă normal şi, având înclinaţii pentru muzică, începe să ia lecţii de pian. În 1937, părinţii se despart şi mama se întoarce împreună cu fiica sa în Grecia. În anul următor, Maria este admisă în Conservatorul din Atena şi studiază mai departe pianul cu Maria Trivella. În acelaşi timp ia şi lecţii de canto iar în 1939 interpretează în cadrul unui spectacol pentru studenţi rolul lui Santuzza din "Cavalleria Rusticana" de Pietro Mascagni, obţinând Primul Premiu al Conservatorului. Începe astfel cariera de cântăreaţă lirică a Mariei Callas, care va avea o traiectorie fulminantă. Între 1942 şi 1945 interpretează diferite roluri pe scena Teatrului Regal de Operă din Atena în operele "Il Mercante di Venezia" de Mario Castelnuovo-Tedesco, "Fidelio" de Ludwig van Beethoven, "Der Bettelstudent" de Carl Millöcker şi "Tosca" de Giacomo Puccini. În 1945 se întoarce la New York, unde obţine o audiţie la "Metropolitan Opera Theater", soldată însă cu un insucces. Continuă să studieze pentru a-şi perfecţiona tehnica vocală şi, în fine, prin intermediul cunoscutului impresar teatral Eddie Bagarozy, este angajată să cânte la Opera din Chicago, unde în ianuarie 1947 debutează în rolul principal din "Turandot" de Puccini, fără a înregistra un succes remarcabil.
Revine în Italia la 27 iunie 1947, fiind însoţită de faimosul bas Nicola Rossi-Lemeni, prin intermediul căruia vine în contact cu Giovanni Zanatello, director artistic al Arenei din Verona, care tocmai era în căutare de interpreţi pentru stagiunea 1947. Zanatello este fascinat de vocea Mariei Callas şi îi încredinţează rolul principal în opera "La Gioconda" de Ponchielli. În Verona cunoaşte pe Giovanni Battista Meneghini, industriaş bogat şi mare amator de muzică, cu care se va căsători la 21 aprilie 1949, deşi îi separă o diferenţă de vârstă de 37 de ani. Meneghini preia şi rolul de agent teatral, asigurându-i contactul cu cele mai importante teatre de operă din Italia. În 1948 apare pentru prima dată în rolul titular din opera "Norma" de Vincenzo Bellini pe scena teatrului din Florenţa, cu un succes deosebit. În repertoriul său memorabil, creaţia sa din opera "Norma" va deveni un punct de reper pentru stilul Mariei Callas, interpretarea celebrei arii Casta Diva rămânând neegalată până astăzi. În decembrie 1951 inaugurează stagiunea lirică la "Teatro alla Scala" din Milano cu opera "I Vespri Sicilliani" de Verdi, un adevărat triumf marcat de aplauze nesfârşite şi de strigăte de "bis". Urmează turnee în Italia (Verona, Veneţia, Roma) şi la Chicago, "Metropolitan Opera" din New York, "Covent Garden" din Londra cu operele "Lucia di Lammermoor" de Donizetti, "Aida", "Il Trovatore" şi "La Traviata" de Verdi, "Norma" de Belini şi altele. Celebrul şef de orchestră, Arturo Toscanini, este cucerit de vocea ei şi vrea să-i încredinţeze rolul titular în "Macbeth" de Verdi, dar opera nu a fost înclusă în programul "Scalei". Viaţa Mariei Callas se împarte între diverse reprezentaţii, călătorii şi relaţii sentimantale, uneori furtunoase, cu regizorul Luchino Visconti, directorul de scenă Franco Zeffirelli, tenorul Giuseppe di Stefano.
miercuri, 9 iunie 2010
marți, 8 iunie 2010
F3L
Povestea unui vis
Ca orice poveste incepe cu:
"A fost odata"
O iubire, intre un baiat
Si-n gandurile lui, mereu aceasi fata.
El, o iubea nespus, incat
N-ar fi de-ajuns doua cuvinte,
Si mult mai mult ar fi de spus.
Dar, din pacate intr-o zi
Iubirea lor atat de mare, a apus.
Si mult trecut-au anii peste ei,
Lasand in urma vise
De nici din cei mai mari poeti,
Nu pot fi descrise.
Din toate cele ce au fost,
A mai ramas doar unul singur,
In viata lui ce-a far de rost
Sa uite ce-nseamna sa fi "singur"
............................................
Printr-o-ntamplare, nu stiu care.
Privirea eu ti-am intalnit
Si visul meu atat de mare
A-nlorit si-a stralucit.
Un gand, un vis ce nu s-a stins
Traieste-n fiinta mea...
Ca-n universul neatins
Si nu stiu cat va mai dura.
Vazandu-te atunci pe tine
In suflet mi s-au aprins scantei,
Iar Soarele rosind pe cer, rusinat,
De splendoarea ochilor tai.
Dar, flacara-i atat de slaba
Si doar in vis eu te mai pot saruta
Dar nu te teme, fata draga,
Te voi purta in suflet ca pe-o stea
Si totusi, imi vei deschide alta poarta?
E-un lucru ce acum nu-l stiu,
Dar vreau sa sti ca nu-i o joaca
Si la final doar o dorinta
In viata ta as vrea sa fiu.
"A fost odata"
O iubire, intre un baiat
Si-n gandurile lui, mereu aceasi fata.
El, o iubea nespus, incat
N-ar fi de-ajuns doua cuvinte,
Si mult mai mult ar fi de spus.
Dar, din pacate intr-o zi
Iubirea lor atat de mare, a apus.
Si mult trecut-au anii peste ei,
Lasand in urma vise
De nici din cei mai mari poeti,
Nu pot fi descrise.
Din toate cele ce au fost,
A mai ramas doar unul singur,
In viata lui ce-a far de rost
Sa uite ce-nseamna sa fi "singur"
............................................
Printr-o-ntamplare, nu stiu care.
Privirea eu ti-am intalnit
Si visul meu atat de mare
A-nlorit si-a stralucit.
Un gand, un vis ce nu s-a stins
Traieste-n fiinta mea...
Ca-n universul neatins
Si nu stiu cat va mai dura.
Vazandu-te atunci pe tine
In suflet mi s-au aprins scantei,
Iar Soarele rosind pe cer, rusinat,
De splendoarea ochilor tai.
Dar, flacara-i atat de slaba
Si doar in vis eu te mai pot saruta
Dar nu te teme, fata draga,
Te voi purta in suflet ca pe-o stea
Si totusi, imi vei deschide alta poarta?
E-un lucru ce acum nu-l stiu,
Dar vreau sa sti ca nu-i o joaca
Si la final doar o dorinta
In viata ta as vrea sa fiu.
joi, 3 iunie 2010
Kim Nam Gil
Name Kim Nam-Gil
Hangul: 김남길
Birthdate: March 13, 1981
Birthplace: South Korea
University: Myongji University
Height: 184cm
Kim Nam-Gil was born on March 13, 1981 in South Korea. His immediate family consists of his parents and one brother. Kim Nam-Gil graduated from Han Yeong High School. He then went to Myeong Ji college (a two year college) and majored in "Theatre and Movies". He eventually dropped out of college and did not complete his studies. Since working in the entertainment world professionally, Nam-Gil has worked under Star J Entertainment Management Company. Nam-Gil's various hobbies include playing the flute, tap dancing, water skiing, and Taekwondo.
Nam-Gil first debuted on television with a minor role in the 1998 KBS drama "School 1" (as the character Min-soo). Five years later, Nam-Gil would win the 31st audition for MBC Television. He then performed in various minor roles for MBC. Meanwhile, in 2005, Kim Nam-Gil changed his name to the seemingly more exotic name of "Lee Han." In 2006, Kim Nam-Gil made the bold decision to accept his first lead role in the controversial, but critically praised independent film, "No Regret". Kim Nam-Gil played the homosexual character Song Jae-min in "No Regret". Although the film "No Regret" received high praise from movie critics & film festivals, it failed to boost Kim Nam-Gil's popularity or lead to immediate stardom. Instead, Kim Nam-Gil took more supporting roles in television dramas and commercial films.
Prior to the release of the 2008 film "Public Enemy Returns," Kim Nam-Gil stopped using his stage name "Lee Han" and reverted back to his birth name. Nam-Gil made this decision after receiving advice from Kang Woo-Suk (the director of "Public Enemy Returns"). Later in 2008, Nam-Gil received his first leading role in a major commercial film - "Portrait of a Beauty." This was also the first time Nam-Gil acted in a historical film. His experience from "Portrait of a Beauty" would reap benefits later when he would act in the historical MBC drama "The Great Queen Seondeok." Although Kim Gyu-Ri garnered most of the attention for "Portrait of a Beauty," Nam-Gil's strong performance did not go unnoticed.
In 2009, Kim Nam-Gil was cast in the MBC drama "The Great Queen Seondeok" as Bi-dam. The production company felt the character of Bi-dam was somewhat the secret weapon in securing the success of the television series. The production company proceeded to promote his character to Korean media outlets and press agencies. The pressure from this move caused Kim Nam-Gil to stress over his upcoming performance. During this time, Nam-Gil researched his character by observing comic book characters like Han Bi Kwang from "Yeol Hyeol Kang Ho", Musashi Miyamoto from "Vegabond" and Kang Baek Ho from "Slam Dunk." His research did prove successful as the drama series "The Great Queen Seondeok" became the most watched drama series of 2009, regularly receiving ratings in excess of 40%. With the runaway success of "The Great Queen Seondeok," Kim Nam-Gil's popularity also skyrocketed. He was frequently voted the sexiest man by Korean women, received many commercial endorsement offers, and flooded with scenarios for various upcoming films and drama series.
Kim Nam-Gil has stated his role model for an actor is Jeong Jae-Yeong, whom Kim Nam-Gil worked with in "Public Enemy Returns" and also graduated from the same high school. His other favorite actor is actress Kim Hye-Su, whom Kim Nam-Gil worked with in "Modern Boy." Kim Hye-Su often gave advice on how to act and think as an actor, while filming "Modern Boy." Kim Nam-Gil has also stated that his ideal woman type is someone like Lee Yo-Won and how she she takes care of her baby.
Movie
Lovers Vanished | Pokpungjoenya (2010)
Tears of the Amazon | Amajonui Nunmool (2010) - narrator
Handphone (2009) - cameo
A Portrait of a Beauty | Miindo (2008)
Public Enemy 3 (2008)
Modern Boy (2008)
No Regret Huhwihaji anha (2006) - Song Jae-min
Don't Look Back Nae cheongchun-ege goham (2006)
Television
Bad Guy | Nabbeun Namja (SBS / 2010)
The Great Queen Seondeok | Seondeok Yeowang (MBC / 2009)
When Spring Comes (2007)
Several Questions That Make Us Happy | Woorereul Haengbok Hake Myeot Kaji Chilmun (KBS2 / 2007)
Lovers | Yeonin (SBS / 2006)
Good Bye, Solo (2006)
Sweet Buns | 단팥빵 (MBC / 2004)
miercuri, 2 iunie 2010
Fleurs Du Mal
Is it you I keep thinking of?
Should I feel like I do?
I've come to know that I miss your love
While I'm not missing you
We run
Til it's gone
Et les fleurs du mal
Won't let you be
You hold the key to an open door
Will I ever be free?
[Chorus:]
Les fleurs du mal unfold
Comme les fleurs du mal
Dark demons of my soul
Un amour fatal
Been tryin' hard to fight
Comme les fleurs du mal
Les fleurs du mal inside
Un amour fatal
All my life I've been waiting for
In this perfume of pain
To forget when I needed more
Of love's endless refrain
We live
And we pray
Pour les fleurs du mal
I've lost my way
What is done will return again
Will I ever be free?
[Repeat chorus]
Les fleurs du mal
Comme les fleurs du mal
Un amour fatal
Comme les fleurs du mal
[Repeat chorus]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)